- EVA!? Unde-i martianul??

- Care?!… Aaaa…ala care se zbatea in blender? Mmmm… Deci nu era spanac! S-a agitat el un pic, dar a fost gustos pana la urma

D’apoi cum sa mai ai timp de blogging, cand maimutza se facu bipeda? Ia uite-o cum vineeee:

Maimutza bipeda

Pai crezi ca mai are cineva timp de blogging, reading… eating or pissing, for that matter? Ti-ai gasit!

Si totusi… when night comes and little Mucifer snores big time… ne mai tinem si de prostii

Cum ar veni d’astea… courtesy to Andreea – povesti despre 2012 (care nu e chiar 2012, da’ pe-acolo), mayasi si alte minuni… It’s been mindblowing… si nu s-a terminat inca Abia sunt pe la o treime din partea a doua… mai pastrez si pe maine, sa nu ma zapacesc de tot

Deci – TO DO: de calculat ziua de nastere conform calendarului maya

Si una scurta, de “noapte buna”: meditam eu mai inainte, intr-o pauza de film, cu privire la ce-oi mai roade raw maine… si, inventariind asa mintal – la 24 de cadre pe secunda, frigiderul… am identificat niste pastarnac si-un dovlecel stingher intr-un colt. Asa ca ma gandeam multumita ca prepar un “orez” raw cu ceva “tagliatelle” si vreun sos… Moment in care constiinta mi-a dat o palma peste frunte – “Ce prostie de mancare vrei sa faci, draga, cu doua feluri de fainoase?!”

“Fainoase”?? Doh! … Needless to say ca barbatu-meu se uita cam ciudat la mine cum umblu prin frigider pufnind in ras de una singura   Si normal ca n-a inteles nimic cand i-am explicat de ce rad – ca, in devalmasia comparatiilor raw/cooked din capu’ meu, luasem de “amidonoase” pe-un biet pastarnac si-un amarat de dovlecel!

… And that, my friends, was the beginning of the tenth level of consciousness – the rise of the “raw food jokes”

Ei, de data asta, era ceata in Narnia mea. Asta pe langa o lapovita enervant de deasa. Pe alocuri ceata era atat de “grea”, incat aveai impresia ca e ceva in neregula cu tine – iti venea sa te freci la ochi, sa-i cureti de vata… Era o senzatie asa ciudata, ca primul meu gand a fost: “Hmm… so that’s how it feels to swim in a glass of milk”

Am inotat cu bine… So good to be home

Ei bine, din descrierea modelului S505 de la Mio, se pare ca principala mea “problema” a fost deja rezolvata – si anume era vorba despre faptul ca GPS-ul pe care-l folosiseram noi anunta prea “din scurt” schimbarea directiei de mers. Asadar in localitate, daca n-as fi stiut deja traseul, n-as fi avut suficient timp sa ma incadrez pe banda corecta pentru a efectua manevra.

Pe de alta parte insa, mai sunt functionalitati care mi s-ar parea utile la un aparat GPS si pe care nu prea le-am vazut abordate.

O prima astfel de functionalitate este interconectivitatea. Si anume, ma gandesc la urmatoarea situatie: excursie de grup cu prietenii, mai multe masini, fiecare cu GPS-ul sau. Mi s-ar parea util ca, la plecare, toata gasca sa-si poata conecta si “sincroniza” aparatele (in sensul “aceeasi harta pentru toti” ). Pentru ca pe drum sa-l poti vedea de exemplu pe Gigel ca s-a abatut de la traseu – si, avand eventual si mobilul conectat prin Bluetooth la GPS, sa-l poti trage de urechi: “Bah, iar intorci capul dupa blonde!? Ia uita-te unde suntem noi – intra prima la dreapta, apoi stanga, sa ne ajungi din urma…”

Sau, tot pe baza interconectivitatii, sa se poata seta un traseu comun – “follow the leader”. Liderul de grup selecteaza destinatia, eventual poate face si modificari de traseu, daca stie el o bodega buna pentru care merita deviat, apoi ceilalti ii dau “follow” si nu-si mai bat capul cu alte setari; GPS-urile lor ii indruma sa urmeze liderul.

Last, but not necessarily least , mi s-ar parea interesant ca instructiunile sa fie intr-o mai mare masura personalizabile. Cand am instalat in masina GPS-ul pe care l-am testat, am avut variantele: “Putem sa-l luam pe Marcel – e un baiat serios si calm. Sau putem merge cu Ioana – Ioana e ceva mai isterica – deh, femeie… Eu de obicei merg cu Ioana, ca e mai putin plictisitoare; plus ca daca ma enerveaza, am si pe cine sa mai bag in aia a ma-sii!” ne-a explicat unchiu-meu

Bineinteles ca am luat-o la drum pe Ioana. Dar, asa “isterica” cum era ea, tot a naibii de plictisitoare mi s-a parut. Adica asa te toca la creieri, de era imposibil ca pana la urma sa nu-i arunci si o injuratura – doua. De-atunci m-am gandit eu ca ar trebui facut ceva si in privinta asta. Stiti, cum sunt si standardele de proiectare pentru drumuri – chiar unde ar putea fi drum drept, obligatoriu se mai baga cate-o curba, se alterneaza peisajul (cu/fara copaci/tufe) – ca sa nu devina plictisitor si sa adoarma soferul . Asa as face si la GPS-uri – as mai schimba replicile, as gasi formulari alternative, ba chiar l-as pune pe proprietar sa-mi spuna cum il cheama si l-as striga pe nume . Ca una e cand iti zice Ioana asa, impersonal, ”Atentie, ati depasit viteza legala!” si alta ar fi “Raluca, mai usor cu acceleratia! Ai 15 km/h peste viteza legala!”

Deocamdata cam astea ar fi functionalitatile pe care mi-ar placea sa le vad in plus la GPS-ul viitorului. Si imi doresc un Mio S505 in primul rand pentru informatiile turistice “la pachet” si apoi pentru ca, daca intentioneaza sa implementeze toate sugestiile utile pe care le-au primit prin acest concurs, vreau ca pana atunci sa fiu deja bine familiarizata cu gama .

Post inscris in concursul Mio S505

Cu pusul in practica, normal, e mai greu decat cu teoria… ca in orice domeniu, clar! Dar eu ma stradui Si fiindca stiu ca e important sa-i vorbesti bebelusului, sa-i canti, sa-i citesti povesti – ma conformez Si uite-asa mi-am amintit eu din cantecelele copilariei (La ospete ursul cere/Ursul cere… ; Are mama o fetita / Cat un ghemotoc… ), ba am invatat si unele noi – traiasca Itsy Bitsy Bebe

Ei, si cum buni ne-a facut cadou intreaga colectie de povesti de la “Adevarul”, am stabilit zilnic (cu mici abateri) “ora de povesti”… Bineinteles ca biata maimutzica nu rezista la o poveste intreaga – cat pricepe ea, inca nu-mi dau seama… ca nici la toate pozele n-are rabdare sa se uite Eu insa insist sa i le citesc pana la capat, mai mult pentru placerea mea

Una peste alta, am reusit sa creez pentru ea o atmosfera “de basm” – cantam, ne jucam, povestim despre Bambi, Cenusareasa, Alba ca Zapada si tot felul de astfel de personaje.

Seara vine si tati, ne povestim ce s-a mai intamplat peste zi si-si ia si el maimutzica la “joaca cu tati” – momentele mele de respiro .

Feeric, nu-i asa?

Buuun… Iar in seara asta, am predat-o eu ca de obicei pe domnisoara la “joaca cu tati” si m-am apucat sa-mi rezolv cateva treburi pe net. Si nu facui bine cativa pasi online, ca ce-mi fu dat sa-mi auda urechile?

“Asaaa, si uite-acum am ajuns la bordel…”

Ha?! Intorc capul si vad ca “joaca cu tati” e de fapt “joaca lu’ tati” (mai exact “de-a” Risen) in timp ce maimutzica sta cuminte la el in brate si ia aminte:

“… Si vezi, tanti spune ca aici au fete frumoase si fara paduchi… Dar pe noi deocamdata nu ne intereseaza asta…Noi coboram la subsol, fiindca acolo ne intalnim in secret cu un traficant. Nenea traficantu’ o sa ne ajute sa eliberam un prizonier…”… si a mai continuat asa cateva minute, in timp ce mie mi se contura o singura dilema: cu ce sa incep – cu facaletu’ sau cu Format C:\?

Echipa de cercetatori ratacreata.ro a descoperit recent stimulul cresterii profiturilor agentiei de PR Headline. Nimic mai simplu: este vorba de Viagra!

Nu cu mult timp in urma, agentia isi lansa propriul blog – “care să aducă mai mult dinamism şi vigoare brandului Headline”. Daca urmarim comunitatea care s-a creat in jurul acestui blog

vedem imediat ca vigoarea are la baza afacerea complementara a agentiei – vanzarea de Viagra, Cialis, Xanax si Prozac – destinate consumatorilor de comunicare online, in functie de nevoile specifice ale acestora:

- Viagra si Cialis – pentru increased brand visibility

- Xanax si Prozac – pentru un comportament paaasnic, caaalm, temperaaat la plata facturilor catre agentie

Stiind ca user generated content este un deziderat actual pentru orice website care se respecta, nu putem decat sa laudam initiativa agentiei Headline de a inova astfel in mediul comunicarii online si sa le uram “La mai MAAARE!”

De altfel, multi dintre colaboratorii care comenteaza articolele au acelasi tip de urari pentru blogul Headline:

Lasand gluma la o parte, mai stiti bancul ala care se termina cu “astrele se caca pe ele de ras”?  

Ei bine, pe blogul Headline, spam-botii se caca pe ei de ras

WTF?? Nenica, astia chiar au clienti care ii si platesc pentru comunicare online?!?
Hello, dragilor – echipa cercetatorilor ratacreata.ro va recomanda:

- Comentariile NU se vor mai aproba automat. Pentru aceasta, se activeaza functia de moderare a comentariilor, din panoul de administrare Wordpress.

- Se va activa plugin-ul Akismet, pentru filtrarea comentariilor de tip spam.

Asadar, dragi Mihaela si Viorel Apetrei, pentru consultanta de optimizare website, implicit si imbunatatire a imaginii online – facturam pe Headline sau Headline Software?

NOTE:

1. Precizarea sursei: Imaginile sunt preluate ca atare de pe blogul agentiei Headline – www.headline.ro/blog
2. Acesta este un pamflet si trebuie tratat ca atare.

3. Precizare rautacioasa, din categoria “pentru ca meriti”: si un pusti de 12 ani aflat la primele experiente pe blog stie ca primul lucru pe care tre sa-l faca e sa activeze Akismet.

LE  Woow, noaptea chiar ca a fost un sfetnic bun, nu-i asa?! Felicitam echipa Headline… timp record de sters spamul de pe blog! Sper ca ati activat si Akismet, sa nu stati sa va jucati cu botii la fiecare 5 minute…

Recunosc si nu ma caiesc. Ca niste tarani needucati ce suntem, am indraznit sa dam la o parte o adevarata lady de la coada de la Kaufland – noi fiind cu mitzi in carucior (aproape 6 luni, multumesc), in fata casei prioritare – cu un semn cat toate zilele. Bata-l vina de semn, probabil nu era destul de artistic desenat, de vreme ce lady n-a putut identifica asemanarile dintre caruciorul de pe semn si cel al copilului nostru.

- Pai si ce, daca-i casa prioritara asta’nseamna ca ma dai pe mine la o parte?? Cum indraznesti sa-mi zici “da-te la o parte”? Daca zici ca ai prioritate, atunci da-i pe toti la o parte, de ce pe mine? Lasa c-am crescut si eu copii si n-am dat pe nimeni la o parte de la coada! Am si eu o varsta, daca eram in baston tot asa-mi faceai??

Dupa care, in fata unui asemenea tupeu, n-a mai rezistat si ne-a zis-o si p’aia dreapta – ca suntem niste tarani needucati!

Eh, “lady” probabil avea si ceara in urechi, pe langa stupizenia evidenta, avand in vedere ca discursul meu a fost: “Fiti amabila, suntem cu copilul, am rugamintea sa ne lasati in fata, pentru ca e casa prioritara.”

Dar pe principiul “surdu’ nu le-aude, da’ le potriveste”, a rezultat c-am intampinat-o cu un imperativ “da-te la o parte”! Ba daca se mai gandeste un pic, poate chiar am impins-o cat colo cu o injuratura…Tarani needucati!

Asadar, lady:

1. “Casa prioritara” exact asta inseamna, sa te dau pe tine la o parte! Daca nu pricepi de ce o familie cu tanc de tzatza are nevoie s-o stearga cat mai repede acasa, sa-l spele la fund, sa-i bage biberonul sub nas si sa-l duca la culcare, atunci baga-ti in cap ca acel semn inseama pur si simplu ca ei sunt mai smecheri decat tine si resemneaza-te cu asta!
2. Ai crescut copii fara sa dai pe nimeni la o parte de la coada fiindca pe “vremea ta” nu existau case prioritare! Dar ia mai gandeste-te, daca te-a vazut cumva cineva ca stai la coada cu copil mic si te-a poftit in fata, oare te-ai bucurat sau nu de ocazie?
3. De ce te-am dat numai pe tine la o parte si nu pe toti? Pai dintr-un respect pe care nu-l meriti, taranca needucata! Exact de aia! Intotdeauna cand ne grabim si ne asezam la o casa prioritara rugam sa ne lase in fata pe prima persoana care NU are deja produse asezate pe banda! Se vede ca nu degeaba esti blonda, tanti, ca daca ma apucam sa-i pun pe toti sa-si dea produsele jos de pe banda ca sa le pun eu, noi scapam de toata treaba mult mai repede; in timp ce tu, desteapto, stateai minim 10-15 minute in plus! Do the math, lady, inainte sa ceri sa moara si capra vecinului!
4. O mai stii pe aia cu “Daca si cu Parca / S-au urcat in barca (…)”? Pana una-alta, taranca needucata – NU erai in baston! Si daca ti-as fi zis ca esti o baba garbovita, cred ca brusc ti-ai fi adus aminte ca inca n-ai 90 de ani! (”Lady” avea intre 50-55 de ani)

Si toata povestea asta mi-a adus aminte de o intamplare pe aceeasi tema, tot la Kaufland. Stateam la coada la o casa obisnuita; eu eram deja gravida, dar imbracata in palton, nu neaparat se observa burtoiu’. In fata noastra o familie de tigani – dar tigani in toata regula, inclusiv cu nelipsitul lant de aur cat degetu’ de gros! Si, surpriza cu adevarat placuta, in clipa in care tipul a intors capul si m-a vazut ca sunt gravida, desi putea sa se faca foarte usor ca n-a observat, imediat mi-a si spus “Poftiti, va rog, in fata!” Iar nevestei, “Da-te, sa treaca doamna, ca e gravida!” Si asta dupa ce deja isi pusesera cateva produse pe banda! Nici n-am apucat sa ma dezmeticesc bine, ca toate produsele alea erau deja la loc in cos si-si si trasese carutul sa ne faca loc.

Deci, lady, inca o data – nu numai ca esti o taranca needucata, dar sa stii ca ai un concitadin tigan de la care ar trebui sa iei lectii de civilizatie si bun-simt!

… in care:

- cele verzi sunt spaghete – pictate, lacuite si cu maaare grija taiate

- cele mai rotunde sunt facute din coca (apa cu faina) - modelate cu tot felul de instrumente profesionale (penseta, bolduri), coapte in cuptor, pictate si lacuite

- cele multicolore au constituit la un moment dat parte a unei reviste glossy -  triunghiuri luuungi taiate din coperta, rulate si lipite (desi nu ma asteptam, astea au avut in general cel mai mare succes la public )

Ei, dar desi buburuzele mi-au facut mare placere, cred totusi ca alta a fost contributia mea cea mai importanta la eveniment. Mai exact, e vorba de faptul ca am reusit sa gasesc cele 3 suporturi patrupede pe care Copolovici si Victor Melian au pregatit minunata supa! Aplauze, va rog, pentru masa noastra veche de sedinte, biroul in care-mi rupeam eu dresurile inainte sa se cumpere mobilier nou si inca un birou – nu stu cine si ce-si mai rupea in el!

Meritul nu este integral al meu – fiindca, desi mi-am batut capul in fel si chip gandindu-ma de unde putem scoate niste mese – literalmente “peste noapte”… nu mi-a venit ideea sa intreb daca mai era pe la serviciu ceva din mobilierul vechi. Abia cand am vorbit cu sefu’, s-a prins el cum stau lucrurile si s-a oferit sa ne ajute cu cele 3 obiecte pe care le mai avea la dispozitie.

Una peste alta, a iesit o seara minunata, pe care sper s-o mai repetam si alta data (Daca nu cumva Tarei i-a ajuns deja pana peste cap , hopefully not!)

PS Si o mica erata la Adi : Ghedo e de fapt Gedö – fiindca, da, ungurii au luat cu asalt si Muntenia!

ratacreata lipaie din nou multumita prin spatiul online!

De data asta a fost mutata de la o firma de hosting la alta. Dar nu e prima data cand biata rata creata iese oarecum jumulita dintr-o aventura. Nu stiu cum s-a facut ca, spre deosebire de celelalte domenii ale noastre, nefericita ratacreata isi facuse cuib la Romarg pe un alt server, prin cine-stie-ce cotlon uitat de lume si plin de paianjeni… Asa se face ca, de cate ori era o actiune de restaurare or something, ratacreata avea o tendinta suspecta de a migra prin locuri tot mai calde si tot mai virtuale, de pe unde cu greu o mai recupera cineva.

Punctul culminant a fost chiar acum, la mutare, cand Romargul ne-a explicat ca nu degeaba n-a fost inclus continutul ratei crete in full-backup, ci fiindca la ei pe server aparea ca ea n-a avut niciodata continut! Cand a mai auzit-o si pe asta, biata rata creata era sa-si verse mama lui de continut pe tastatura!

Pana la urma, dupa ceva emotii, baietii de la Romarg au reusit s-o identifice si captureze pe zburatoare – care, dupa cum vedeti, a si aterizat cu bine la noul culcus (multumita lui Bogdan de la AlfaHost).